Președinția Republicii Moldova
STIMAȚI PARTICIPANȚI
LA CONFERINȚĂ,
ONORATĂ ASISTENȚĂ,
Îmi exprim bucuria pentru faptul că ați manifestat interes față de tematica acestui forum internațional și îmi face o deosebită plăcere să vorbesc despre un subiect foarte important pentru societatea noastră.
În calitate de Președinte al Republicii Moldova, țin să Vă prezint o imagine de ansamblu a situației din țară, să descriu principalele probleme care ne afectează, ca să înțelegem originea declinului demografic.
Trebuie să Vă mărturisesc, fără ocolișuri, că Republica Moldova se confruntă astăzi cu un șir de probleme de ordin fundamental. Există o vină colectivă pentru această stare de lucruri.
Erorile grave admise de toate guvernările, cu unele excepții, care s-au perindat la cîrma statului din 1991 încoace, au transformat Moldova în cel mai sărac si depopulat stat din Europa.
Problemele economice și sociale cronice cu care se confruntă țara au alimentat neîncetat neîncrederea unor cetățeni de-ai noștri față de perspectivele de viitor ale statului și față de capacitatea moldovenilor de a se autoguverna.
Și mai grav este că unele forțe politice din țară și de peste hotare nu au ezitat să profite de slăbiciunea țării noastre aflate în perioada de tranziție. Aceste forțe nu se mai camuflează după declarații false, iar recent au declarat deschis intenția de a lichida statul Republica Moldova.
Totodată, majoritatea absolută a cetățenilor Moldovei optează pentru independența și suveranitatea țării, însă vor să aibă convingerea că acest stat va progresa și va avea un viitor cu care să ne mândrim. Așadar, oamenii au nevoie de încurajare și de încredere în ziua de mîine.
Doar că, spre regret, în loc de încurajare, clasa politică moldovenească a oferit dezamăgiri și deziluzii.
Unii guvernanți nici măcar nu cunosc ce îi preocupă cu adevărat pe cetățeni și care sînt disfuncțiile sistemice de care suferă țara. Cu atît mai necesar este ca mediul de experți să prezinte în termeni proximi o diagnoză reală a situației din Republica Moldova. În acest sens, mizez pe aportul dumneavoastră, în cadrul lucrărilor acestei conferințe internaționale.
Îmi permit acum să expun propria viziune asupra lucrurilor, așa cum le-am înțeles de-a lungul anilor de activitate politică, apoi prezidențială.
Atît la întîlnirile cu cetățenii, cît și în rezultatul studiilor efectuate de diverse echipe de specialiști, de asemenea, în baza statisticilor și prognozelor sociologice și economice la care am avut acces, am identificat principalele domenii care solicită atenția noastră și mobilizarea în jurul unor obiective comune, pe care le voi prezenta în continuare.
STIMAȚI INVITAȚI,
ONORAT PUBLIC,
Astăzi este evident că situația demografică în Republica Moldova este una foarte îngrijorătoare, iar salvarea poporului nostru de la declin și dezintegrare urmează să devină o preocupare și o prioritate maximă pentru clasa politică, dar și pentru mediul academic și societatea civilă.
Vă atrag atenția că sîntem pe primele poziții în cel mai trist top din lume – al țărilor care cel mai rapid își pierd populația și rămîn fără oameni.
Consider că problema demografică este problema numărul unu pentru poporul nostru.
Toate celelalte probleme pot fi rezolvate și recuperate în cîțiva ani sau în cîteva decenii de muncă și efort. Dar cum să restabilim componența unui popor care este distrus sau se autodistruge prin emigrare, natalitate redusă, mortalitate înaltă?
Republica Moldova are cu circa un milion de oameni mai puțini decît avea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească la sfîrșitul anilor ʼ80. Iar dacă luăm în calcul oamenii plecați peste hotare, la studii sau la muncă, atunci cifra pierderilor demografice se ridică la aproape două milioane. Este important de menționat că exodul populației se face din contul populației tinere.
Practic se produce o pierdere irecuperabilă de creiere, forță de muncă și potențial de creștere.
Astăzi, în Republica Moldova se nasc de aproape 2 ori mai puțini copii decît în 1991, iar tendințele pentru viitor sînt și mai îngrijorătoare. Dacă în 1991 numărul născuților îl depășea pe cel al deceselor cu peste 26 de mii, acum sporul natural al populației este unul negativ, cu mai multe decese decît nașteri.
Se închid grădinițe, școli și spitale. Există sate unde pe parcursul unui an nu s-a născut niciun copil. Iar mulți dintre copiii mici sînt crescuți în lipsa părinților, fără o bază educativă și fără a însuși valorile vieții familiale.
Știm cu toții că oamenii sînt adevărata avuție a țării. Dar iată că și această avuție o pierdem.
Unele prognoze mai vechi anunțau că, pînă în 2050, populația Republicii Moldova se va micșora cu peste un milion de oameni, adică vom pierde aproape o treime din locuitorii statului. Dacă însă ne orientăm după tendințele mai recente, se pare că pierderea demografică a unui milion de oameni se va produce mult mai devreme – într-un deceniu sau două. Perspectivele sînt de-a dreptul catastrofale.
Aceste procese lovesc dureros nu doar în genofondul nostru, dar și în capacitatea economică.
Numărul angajaților în sectorul real al economiei este mai mic decît cel al pensionarilor, iar cheltuielile pentru întreținerea aparatului de stat sînt enorme. Ce să facem în asemenea situație? Să invităm imigranți străini la noi în țară ca să mențină economia și demografia? Dacă mergem pe soluția asta, ne putem pomeni cu o populație de imigranți care, peste cîteva decenii, vor deveni majoritari la noi acasă.
Consider că trebuie să ne mobilizăm eforturile pentru a face față provocării demografice. Salvarea poporului Moldovei trebuie să fie misiunea fundamentală a oricărei guvernări de la Chișinău. Dar și preocuparea mediului academic și a societății civile, care să le amintească mereu guvernanților de pericolul disoluției demografice a țării.
Toate acțiunile noastre socio-economice, educaționale, politice, geopolitice trebuie să aibă ca obiectiv major restabilirea demografică a populației și diminuarea substanțială a ratei emigrației. Dacă nu vom păstra integritatea poporului, proiectul nostru statal poate deveni inutil pe termen lung.
Este clar că situația demografică cu care se confruntă țara este generată de procesele negative înregistrate în principalele domenii social-economice. Noi nu am reușit în toți acești ani să edificăm un stat de drept solid, în care cetățenii să se simtă protejați. Sîntem departe de a avea o societate cu o democrație autentică.
Din punct de vedere economic, sîntem încă subdezvoltați, iar nivelul de trai al majorității cetățenilor este foarte scăzut. Una dintre cauze este și dezbinarea noastră cronică, atît în societate, cît mai ales în politică.
Țara continuă să fie divizată după diferiți vectori geopolitici, fapt ce erodează capacitatea societății de a-și consolida eforturile spre soluționarea problemelor stringente.
Pe durata primului an de mandat în funcția de Președinte al Republicii Moldova, am avut o multitudine de întrevederi cu cetățenii și aproape toți mi-au mărturisit că doresc conjugarea tuturor eforturilor pentru a ieși din situația gravă în care ne aflăm. Cetățenii vor ca organele puterii să aibă o viziune comună în privința cîtorva obiective majore, pe care le voi analiza succint în continuare.
Mai întîi, majoritatea cetățenilor își doresc consolidarea statalității Republicii Moldova și protejarea identității moldovenești. Mai ales pe fundalul provocărilor la care este supusă în această perioadă statalitatea moldovenească.
Este un mare noroc, dar și o enormă responsabilitate, să moștenești o țară, un stat independent. Din mai mult de 3500 de popoare existente astăzi pe pămînt, moldovenii au norocul și mîndria de a se regăsi printre cele circa 200 de popoare care au țara lor.
În calitate de Președinte ales de popor, datoria mea politică și constituțională este să garantez și să consolidez statalitatea Republicii Moldova, să asigur independența, suveranitatea și integritatea acestei țări. La fel, aceeași datorie o au și alți aleși ai poporului. Acesta e un scop comun, care ar trebui să ne facă solidari în acțiunile noastre de întărire a statalității. Ar trebui, dar, din păcate, nu se întîmplă așa cum trebuie.
Mulți dintre voi probabil cunosc că, prin decret prezidențial, am declarat anul 2018 an al Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfînt, pentru a sublinia continuitatea noastră istorică, statală și identitară, ca popor, încă din perioada medievală.
Am sperat că voi avea suportul Guvernului și a cît mai multor deputați în desfășurarea acțiunilor din acest an al statalității moldovenești. Însă, cu regret, am observat mai mult interes din partea lor pentru tema unirii cu România, decît pentru celebrarea unui simbol al statalității moldovenești. Clasa politică moldovenească nu are vocația de protector al statului.
La noi lipsește o reacție comună și consolidată împotriva oricărei tentative neprietenești de a submina suveranitatea și independența statului. Lipsește o viziune pe termen lung a clasei politice, orientată spre Moldova.
Lipsește un consens politic național care ar viza protejarea și cultivarea identității noastre moldovenești, inclusiv prin conformarea politicilor promovate de autorități la voința majorității covîrșitoare a populației Republicii Moldova în materie de identitate națională și limbă vorbită.
În asemenea circumstanțe, cetățenii, și mai ales tinerii, sînt educați în spiritul neîncrederii în valorile țării. Nu există un respect față de autoritatea statului. Tinerii nu sînt convinși că această țară are viitor și perspective. Iar consecința acestui mod de a trata țara este tendința tinerilor de a părăsi Moldova sau de a accepta unirea cu alte state.
E proastă situația și la capitolul stat de drept și consolidarea democrației.
În urma unei evaluări efectuate după 8 factori-cheie ce țin de respectarea legislației, Republica Moldova ocupă locul 77 din 113 de țări în clasamentul „Indicele supremației legii în 2015”.
Această poziție neonorabilă este mai gravă decît „performanța” dureroasa de a fi cea mai săracă țară de pe continent.
Or, deficiențele grave în funcționarea justiției și corupția în eșaloanele superioare ale puterii compromit orice efort al societății de a construi o viață mai bună.
Diferite rapoarte internaționale arată în mod constant că una dintre cele mai mari probleme în Republica Moldova rămîne a fi corupția și subordonarea justiției în fața politicului.
În acest context, voi menționa că există mari restanțe la următoarele capitole:
•Scoaterea justiției „reformate” de sub influența politicului, asigurarea supremației legii și apărarea drepturilor cetățenilor.
•Readucerea Curții Constituționale în cîmpul constituțional.
•Restabilirea autorității justiției și organelor de drept ale țării în fața cetățenilor, inclusiv prin elucidarea fraudei bancare din 2014.
•Combaterea corupției sistemice din eșaloanele superioare ale puterii de stat.
•Demonopolizarea instituțiilor mass-media și asigurarea pluralismului în mass media.
•Organizarea de alegeri parlamentare libere și corecte, cu rezultate care să reflecte cît mai exact voința cetățenilor.
Un alt subiect sensibil, cronic pentru Moldova, este lipsa unei politici externe independente, echilibrate și în interesul cetățenilor țării.
Interesele geopolitice ale Republicii Moldova trebuie să fie subordonate intereselor naționale, nu agendei politice impuse din exterior. Totodată, sîntem datori să nu creăm relații ostile cu partenerii noștri strategici. Nu putem prieteni cu unii vecini împotriva altor vecini sau parteneri, așa cum se practică acum. Această politică este nu doar eronată, dar și profund antistatală, care poate afecta grav și deja afectează economia și integritatea statului nostru.
Consider că trebuie să abandonăm lupta geopolitică și să instituim un moratoriu asupra integrărilor externe, spre Vest sau spre Est. Obiectivul clasei politice, cel puțin pentru următorul deceniu, trebuie să fie Moldova, nu un proiect extern sau altul, fie el Rusia sau Europa.
Sondajele de opinie arată că tot mai mulți cetățeni optează pentru această decizie, de a opri politica integrărilor externe și de a pune accent pe politica echilibrului intern.
Din zonă de conflict, Moldova trebuie și poate deveni o zonă de contact pentru diferite țări, o zonă unde se vor interfera în primul rînd interesele economice ale vecinilor și partenerilor noștri. Să nu uităm că nici rezolvarea favorabilă a diferendului transnistrean nu se poate produce în afara cadrului de neutralitate militară și geopolitică a Republicii Moldova.
Prin urmare, consider că țara noastră nu trebuie să fie implicată în niciun format militar extern, fie el NATO sau oricare altul. Iar pe teritoriul țării nu trebuie să existe trupe străine. Reîntregirea teritorială a țării, prin readucerea de facto a regiunii transnistrene în componența statului, va putea fi realizată numai dacă Moldova își va păstra neutralitatea și dacă va păstra bunele relații cu Federația Rusă, nu doar cu țările din Occident.
O „sabie a lui Damocles”, în cazul dat, este și tergiversarea soluționării diferendului transnistrean. Timpul lucrează împotriva noastră, deoarece malurile Nistrului devin tot mai înstrăinate.
Lipsa unei viziuni consolidate a guvernărilor asupra unui model de compromis în soluționarea acestei probleme constituie principalul impediment în reunificarea țării.
ONORATĂ ASISTENȚĂ,
Mai sus spuneam că Moldova poate fi prosperă și poate stopa declinul demografic doar dacă își stabilește drept prioritate absolută asigurarea unei vieți decente pentru cetățenii săi. Unica posibilitate pentru atingerea acestui obiectiv este promovarea unor politici coerente și ambițioase pentru asigurarea creșterii economice și crearea locurilor de muncă în țară.
Declinul dramatic al economiei cauzat de frauda bancara din 2014 nu poate fi compensat prin creșteri anuale de 3-4%. O asemenea dinamică anemica înseamnă moarte lentă pentru economie, dar și pentru noi ca societate.
La rîndul său, economia competitivă este condiția de bază pentru edificarea unui stat social, unde cele mai vulnerabile categorii de populație pot să-și trăiască viața conform unor standarde acceptate în lumea civilizată.
Din păcate, pentru foarte mulți concetățeni de-ai noștri o viață decentă ramîne doar un vis irealizabil și asta este cea mai mare deficiență a statului nostru, dar și o datorie neonorată a clasei politice.
Astfel, avem restanțe grave la următoarele capitole:
• Asigurarea unui nivel confortabil de protecție socială pentru cetățeni, prin eficientizarea sistemului de pensii, sistemului ajutorului social, asigurarea echității în repartizarea mijloacelor acumulate de societatea noastră pentru susținerea socială;
• Modernizarea sistemului ocrotirii sănătății și asigurarea accesului populației la serviciile medicale;
• Ajustarea politicilor statului în domeniul educației la cerințele actuale ale economiei.
Este cît se poate de evident că, dacă nu vom asigura aceste condiții economice, sociale și geopolitice, nu vom putea motiva cetățenii noștri să rămînă în Republica Moldova. Exodul oamenilor este o consecință directă a falimentului sistemic în administrarea statului.
Vreau să scot în evidență încă un domeniu de mare sensibilitate.
Republica Moldova este un stat polietnic, aici coexistă peste douăzeci de etnii, cu diferită reprezentativitate. Dar toate aceste etnii sînt parte a poporului moldovenesc. Pornind de la această realitate polietnică, este firesc să dezvoltăm o supraidentitate comună, care să ne reprezinte ca popor.
Și moldovenii, și cei care se consideră români, și ucrainenii, și rușii, și găgăuzii, și bulgarii, și romii, și evreii, și polonezii, și belarușii, cu toții, toate etniile, locuind în Moldova, trăind într-un stat moldovenesc, trebuie să se perceapă ca parte a unei națiuni civice moldovenești, unite și consolidate.
Garanția succesului statului moldovenesc stă în asigurarea unei armonii interetnice.
De asemenea, ținem cont că ceea ce-i unește pe majoritatea cetățenilor Republicii Moldova este religia noastră creștin-ortodoxă. Peste 90% dintre cetățenii moldoveni s-au declarat creștini: în această categorie religioasă largă găsim oameni de toate etniile, de toate viziunile politice, de toate vîrstele și păturile sociale.
Religia creștin-ortodoxă este temelia care asigură coeziunea noastră ca popor și ea trebuie valorificată cu înțelepciune. Am convingerea absolută că datorită valorilor religioase și moralei creștine noi am putea restabili instituția familiei tradiționale în societate. Doar că e necesară o abordare strategică în acest sens, pe care sper să o inițiez chiar în acest an, cînd la Chișinău, sub egida Președintelui Republicii Moldova, va fi organizat Congresul Mondial al Familiilor.
În final, vreau să reiterez mulțumiri tuturor participanților la această conferință.
Am prezentat într-o formă cît mai succintă problemele de bază cu care se confruntă poporul nostru, inclusiv cele din spectrul politic, astfel încît să înțelegeți profunzimea cauzelor care îi motivează pe cetățeni să-și piardă speranța în temeinicia acestei țări și să emigreze.
Republica Moldova se află astăzi pe o pantă periculoasă, și economic, și demografic, și teritorial. Prin urmare, avem nevoie de sprijin și de soluții.
Dar mai întîi, avem nevoie de o recunoaștere foarte sinceră a situației reale din țară. Îmi pun speranța că lucrările acestei conferințe internaționale vor avea ecouri pe plan intern, precum și extern, contribuind la sensibilizarea opiniei publice și la mobilizarea întru susținerea cauzei Republicii Moldova.
Vă mulțumesc!
